Un gand de iarna…cu prima ninsoare
Sa ninga peste amintiri
Ninge…Ninge peste toata zbaterea noastra, peste griji, peste lacrimi, peste taceri fara explicatie, peste plecari. Ninge si anul acesta iarna este anotiompul viselor albe cu adevarat.
Sa ninga! Zapada va acoperi cu alb tot ce numai alb n-a fost! Sa traim iluzia ca e bine, ca o vom lua de la capat, ca de sub zapada ies flori si nu urme…
Sa ninga peste tot ce-a lasat vara asta neterminat. Sa fie zapada pe fiecare umbra a unei frunze si pe fiecare fosta petala… Foarte bine! Se asterne alb peste drumuri de parca pasii nostri nu le-au calcat niciodata. Dupa zapada aceasta ne vom duce acolo ca si cum ar fi prima oara! Zapada invie emotia copilareasca a inceputurilor.
Sa ninga peste tot ce n-a fost sa fie. E ca si cum ar ninge peste un foc mocnit care nici flacara n-are si nici cenusa nu-i. Zapada va sti sa stinga urma de jar pentru totdeauna. Cum stie sa inghete ultimul boboc al unui trandafir intarziat si imprudent. Asa cum stie sa incalzeasca pana la primavara florile pline de arfum si culoare. Cadoul perfect.
Sa ninga peste tot ce-a fost, dar n-a fost bine. Zapada cazuta peste nebine e ca mantuirea prin alb. Raul si zapada n-au nimic in comun. Zapada sa fie uitare…
Sa ninga peste tot ce-a fost, dar n-a fost frumos. Zapada e frumoasa. Acoperim cu zambet de alb incruntari si indarjiri…
Sa ninga cu Mos Craciun, cu Rudolf, cu colinde, cu nuci si mere, mese pline de Craciun si jocuri de lumini si culori de Anul Nou. Cu zambete, cu zboruri pe partie si patinoar, cu globuri si beteala, cu crengi de brad si clinchete de zurgalai.
Sa ninga cu ganduri bune, cu prietenie si iubire sincera, cu ambitii, curaj si cu speranta unor sarbatori minunate. Sa ninga asa cum va doriti fiecare! Si sa a fie cald, in suflet, ca in nici o alta iarna 
“Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow.”
- sau de ce sa visam iarna asta la mai bine –
Ieri. Ziua in care am intrat la facultate. Ziua in care am desoperit ca nici o cutie de inghetata, oricat ar fii de mare si de plina cu topping, nu iti opreste lacrimile dupa ce ai fost parasita. Ziua in care am aflat ca iubirea te gaseste oricunde te-ai ascunde…face ea cumva. Ziua in care am castigat primii mei bani. Ziua in care am condus prima data cu o viteza mai mare de 100 km/h…de unde scot barbatii atata adrenalina? Ziua in care am descoperit Visul American. In fine, ziua in care am mancat prima data singura cu furculita…fara sa pictez bucataria. Asta a fost de mult… 19 ani si trei luni, cam 7025 de zile, 168600 de ore, din care am invatat sa cred, sa zambesc, sa tip, sa caut, sa ascund, sa astept, sa ma impiedic si sa ma ridic. Si viata merge mai departe, indiferent daca ne acordam sau nu timpul sa invatam din ea. De ce? Pentru ca poate
Azi. Azi scriu. Si ma gandesc la prietenii mei. Ce bine ca pot sa ii numar pe degete…si ce daca im trebuie mai multe maini de cat am …? Si traiesc fiecare clipa, la cinema, la biblioteca, in club, la etajul trei in Unirea Shoping center. Si la facultate. Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima, se spune. Dar cum iti dai seama daca faci sau nu asa? Iti dau o sugestie..inainte sa iesi dimineata din baie, uita-te in oglinda si intreaba-te: Si daca ziua de azi ar fi ultima…? Am un feeling ca ai sa zambesti dupa ce ti-ai raspuns. Sau chiar daca nu iti convin ideile care ti-au apasat intreupatorul imgainatiei, nu sparge oglinda..pe principiul Nu omorati mesagerul!
Maine. Sper ca maine sa fie mai cald decat azi. Sper ca anul acesta sa ninga frumos de Craciun…sau macar de Revelion. Sper sa am timp sa visez si sper sa ai timp sa visam.
Einstein a fost in final, un visator ironic si inteligent. E drept ca profesorul lui de fizica nu a vazut nici o sclipire in tezele lui care l-au lasat corigent. Dar cine dintre ei a ramas in istorie? )
Scurt pe doi, daca pentru el au functionat lectia din trecut, entuziasmul clipei prezente si speranta ca va fi mai bine, de ce sa nu functioneze si la tine? Macar iarna permite-ti sa visezi frumos..cu ochii deshisi sau inchisi.
