De cate ori intelegem exact ce vrea celalalt sa ne spuna? De cateori nu ne trezim ca am spus un lucru cu toate intentiile bune…sau rele, si cel din fata noastra a inteles exact pe dos? Si cel mai nasol, if I can say so, este ca aceste cinfuzii se produc exact cu oamenii pe care ne dorim sa ii simtimpe aceeasi lungime de unda cu noi. Desigur, cand iubesti, totul pare putin cu susul in jos, sau macar inclinat cat tunul din Pisa.
‘Îmi intrase în cap că eşti fragil, te laşi uşor sedus, da, ştiu cu condiţia să-ţi placă, îndrăzneaţă, dar asta nu schimbă nimic. În mintea mea rămâneai bărbatul slab, aflat la discreţia femeilor cu tupeu. Te vedeam pradă uşoară. Aşa-zisa comunicare intelectuală ce este, decât preludiul?’ Dumitru Popescu în Cenuşa din Ornic
Si totusi avem scuze pentru neintelegeri. Pentru ca, cine este mult prea rational, cerebral, pragmatic, uneori se potmoleste in fata adevaratelor sentimente care leaga oameni…si care ii induc uneori in confuzie. ‘O iubire provocată de cauze conştiente, de calităţi pentru care dicţionarul are cuvinte, de însuşiri externe, o iubire acordată ca un premiu pentru calităţi estetice, morale şi intelectuale, o iubire pe care o poţi justifica nu este iubire.‘ Garabet Ibrăileanu în Adela
Aceasta nu-i o declaraţie de iubire
Nu-ţi spun nimic, doar mă uit
Peste umărul tău….
