“este pur şi simplu o nebunie.” Shakespeare

A venit iarna. Cu tot cu fulare, Mos Craciuni la colt de strada, suprapret la tot ce poate constitui cadou , aglomeratie pe patinoar, febra sarbatorilor si incepand d ieri, brad de 17 metri in Piata Universitatii.Foarte frumos.A inceput cu alte cuvinte oficial luna in care putem sa visam cat n-am avut timp sau curaj tot anul. Luna in care nu mai conteaza ca iti vine sa canti de fericire, pentru ca oricum se aud colinde de peste tot, asa ca nu o sa observe nimeni ca nu ai voce. Si daca ai, cu atat mai bine!

As vrea insa sa stiu cum poate acest feeling sa izbucneasca asa de puternic in fiecare an, in decembrie, si sa dispara la fel de furtunos dupa jumatatea lui ianuarie, lasand in urma numai mocirla de pe sosele, in care se transforma de obicei zapada bucuresteana…la una, doua zile dupa ce a nins. Este oare rost de niste ipocrizie sau este decembrie portita de scapare din restul anului gol de entuziasm, cadouri si dorinte?

‘Îmi intrase în cap că eşti fragil, te laşi uşor sedus, da, ştiu cu condiţia să-ţi placă, îndrăzneaţă, dar asta nu schimbă nimic. În mintea mea rămâneai bărbatul slab, aflat la discreţia femeilor cu tupeu. Te vedeam pradă uşoară. Aşa-zisa comunicare intelectuală ce este, decât preludiul?’ Dumitru Popescu în Cenuşa din Ornic

Si totusi avem scuze pentru neintelegeri. Pentru ca, cine este mult prea rational, cerebral, pragmatic, uneori se potmoleste in fata adevaratelor sentimente care leaga oameni…si care ii induc uneori in confuzie. ‘O iubire provocată de cauze conştiente, de calităţi pentru care dicţionarul are cuvinte, de însuşiri externe, o iubire acordată ca un premiu pentru calităţi estetice, morale şi intelectuale, o iubire pe care o poţi justifica nu este iubire.‘ Garabet Ibrăileanu în Adela

Aceasta nu-i o declaraţie de iubire
Nu-ţi spun nimic, doar mă uit
Peste umărul tău….